(din seria- unelte de transformare personala)

Maya Maria BOGHIAN Life&Business COACH

 

Draga OM Minunat,

In primii 7 ani din viața noastră creierul nostru înregistrează tot ce se întâmplă în afara noastră incepând de la ce vorbesc și cum se comportă cei din jur cu noi, până la cum se comportă cei din jur cu ei și cu alții și așa mai departe. In acea perioadă avem nevoie de multă atenție și afectivitate de la cei din jur mama, tata, frați, bunici.

 Ca copil, simțim discomfort când nu avem ce ne dorim, apar frici, temeri, stări de anxietate și se creează o rani emoționale. Am creat aceste răni atunci, prin acele nevoi primare nesatisfăcute.

Majoritatea dintre noi, la maturitate nu ne dam seama ca in interiorul nostru se afla un copilas speriat, care ne dirijeaza viata. Adica, nu ne dam seama pana cand copilul nu o ia *razna*. Apoi, noi si restul oamenilor din viata noastra nu facem decat sa-l bagam in seama. Daca vrem sa ne vindecam rana, trebuie sa nu ne mai abandonam aspectul din umbra, din noi insine. Trebuie sa-l luam in brate pe acel copil respins si sa invatam sa-l iubim. Toti trebuie sa trecem printr-un proces de vindecare, unde sa invatam cum sa-l iubim pe acest copilas speriat din interior si cum sa ne revendicam nevinovatia.

Este posibil ca mama sau tatal nostru sa ne fi abandonat sau sa fi creat conditiile acestei situatii. Dar, in cele din urma, noi suntem cei care se abandoneaza singuri. Si trebuie sa ne oprim! Trebuie sa incepem sa avem grija de copilul launtric. Trebuie sa devenim mama si tatal pe care nu i-a avut niciodata.

In acest proces, ne transformam din persoana care este ranita in cea  care aduce acceptare si iubire. Copilul ranit din interior nu stie cum sa aduca iubire. Ani de zile am fost  atat de speriati de el, incat n-am stiut cum sa aducem iubire.

Astfel ca strigatele copilului ranit au fost ignorate.

Am auzit plansul din intuneric, dar nu i-am putut raspunde.

Am auzit strigatul de ajutor, dar nu i-am putut raspunde.

Dar acum auzim acea  chemare si stim ca suntem singurii care ii pot raspunde.

Stim ca suntem cei care aduc iubire in propria experienta. Avem compasiune fata de suferinta copilului launtric. Ii simtim durerea, furia, tristetea. Nu ne mai temem de tipetele sau de plansetele lui. Ne ducem la le si-l luam in brate. “Sunt aici”, ii spunem. :Sunt cu tine acum si nu te voi parasi. Nu te voi mai abandona.”

Adultul spiritual si copilul ranit ajung fata in fata si se unesc  spiritul acceptarii si al iubirii. Copilul incepe sa se simta in siguranta, sa se vindece si sa-si deschida aripile. Adultul spiritual  fixeaza limite intre el si creeaza un spatiu de siguranta, unde copilul poate capata incredere si putere.

Copilul primeste un alt parinte si incepe sa simta ca merita sa primeasca iubire. Copilul nou si copilul ranit devin unul si acelasi in staulul inimilor noastre. Pe masura ce copilul se vindeca, umbra este integrata, iar lumina din spatele umbrei incepe sa straluceasca.

Se naste sinele adevarat.

Daca doresti sa fii alt om, inecpe sa te iubesti, sa te ierti si sa ai grija TU, DE TINE!

Iti doresc spor la treaba !

Daca nu reusesti singur, ma poti cauta !

Dacă vrei să faci și tu o schimbare in viata ta, te aștept la o sesiune de coaching cu mine.

SA AI O VIATA MINUNATA !

Votează