Zilele trecute am participat la un curs în care timp de o săptămână am jucat “cu cărțile pe față”! Adevăr 100%. Fără ascunzișuri, fără lucruri spuse pe jumătate, fără fofilării.
A fost un exercițiu greu si foarte provocator în care mă vedeam în ceilalți și ceilalți se vedeau în mine.
Am avut multe conștientizari și multe woow-uri care erau ca niște flash-uri în mintea mea ‘’umbrita’’ de tot felul de programe moștenite și convingeri limitative. Am plans, am ras, am vorbit, am ascultat.
Ce credeți că s-a intâmplat ?
La început mintea mea avea nevoie să eticheteze, să pună într-o ‘’cutiuță’’ pe toată lumea: ăla e așa, aia e așa… Si asta am și făcut : am judecat și am pus etichete.
Aveam nevoie de siguranță si de protectie, îmi era frică de necunoscut .
Ce făceam eu atunci ?
Mă iubeam condiționat și mă acceptam pe mine și pe cei din jur in mod condiționat !
După ce am început să cunosc sufletul omului de lângă mine și să mă raportez la interiorul lui si nu la exteriorui lui -cum arată și ce face – etichetele au început să se dezlipească si să cadă iar ‘’sertarul’’ minții mele nu se mai ‘’închidea’’.
Si atunci am descoperit o altă lume, cu trăiri și emoții unice și extraordinare, cu oameni care erau la fel ca și mine si care aveau la fel ca si mine, temeri și provocări absolut normale firii umane.
Ce s-a întâmplat cu mine?
Si cum am pus intrebarea, am găsit si răspunsul : îmi dădeam voie să fiu ‘’văzut’’ de ceilalți așa cum sunt eu.
A dispărut nevoia de a dori să fiu perfect, de a dori sa fiu altceva decât ceea ce eram cu adevărat.
Din acel moment de ‘’cotitură’’ m-am simtit si ne-am simțit cu toții minunati, ușori si bucuroși ca niște copii .
Ce s-a întâmplat, ce s-a schimbat ?
Am început să mă iubesc necondiționat pe mine și pe cei din jur!
Si rezultatele s-au văzut.
Am început să mă accept pe mine necondiționat, să nu mai fiu cel mai mare critic al meu, să nu mă mai devalorizez, să nu mai îmi pun cenușă în cap.
Și prin extensie am procedat la fel și cu oamenii din jurul meu.
Aceasta fost lecția suprema care am primit-o acolo :
Iubire necondiționată + acceptare necondiționată = fericire
Tu cât de mult îți dai voie să te accepți și cât de mult îți dai voie să te iubești pe tine ? Dar pe cei din jur?
Cu multa iubire si acceptare neconditionata. 🙂
Rogojan Adrian si Ioan.
Life & Bussines Master Coach
