Se vorbeste foarte mult de iertare. Dorim sa iertam, stim ca este crestineste sa iertam. Dar putem sa intelegem cu adevarat ce este iertarea?
“Nu-l pot ierta pentru ce mi-a facut. N-am sa o iert toata viata. Incerc sa il iert, dar n-am sa-l uit niciodata”.
Va suna cunoscut ?
Cel putin o data in viata noastra am auzit aceste cuvinte. Afirmatii grele, incarcate de manie sau suparare, spuse cu incrancenare, de multe ori printre lacrimi.
Cand eram copil si auzeam afirmatii de genul acesta, ma ingrijoram si ma inchideam in mine, spunandu-mi ce grozavie este aceasta iertare si cata energie consuma oamenii vizavi de hotararea de a ierta sau nu.
Ne este foarte greu sa iertam. Ce ne tine ?
Rana care nu s-a vindecat ?
Neiertarea este ca o rana care nu o lasam sa se vindece, sau ca o povara pe care acceptam sa o caram toata viata in spate . De ce?
“Cum mi-ai putut face una ca asta? Asta meritam eu dupa cat te-am ajutat? Eu care am crezut orbeste în tine, uite ce primesc in schimb ?”
Si acest monolog cu noi sau dialog cu cei din jur (care poate ne aproba și ne incurajeaza sa fim asprii si de neinduplecat,) poate continua mult și bine. Pana cand ?
Pana ne imbolnavim de ficat sau de vre-o boala de piele, sau fata noastra este brazdata de riduri si ochii nostri sunt incarcati de suferinta sau ura.
Si este vorba de timpul nostru, de viata noastra care trece si nu ne este indiferent cum.
De ce ? Pana cand ? Cum am intrat in povestea asta ? De la ce a pornit totul ? Cum ne vindecam de rana asta sufleteasca care este ca un cutit bagat in inima ori de cate ori ne gandim la cel care ne-a ranit.
Bine,bine , dar cum fac mai departe ?
Continuarea in articolul urmator….
