In articolul anterior, intitulat “Mi-e foame!” am vorbit despre foamea psihologica, care este foarte… ascutita. Este o experienta incredibila, la nivel mental. Descoperind-o la acest nivel, am cautat sa vad “ce si cum”, “de ce” si “de ce nu”. Mi-a iesit mai mult sau mai putin. Am fost furioasa. Am fost frustrata. Am fost hotarata. Am redus-o. Si din nou am picat in patima ei.
Cu ajutorul analizei si cautarilor proprii, cu ajutorul unor dragi fiinte din Academie, specializate atat in nutritie, cat si coaching, dar si cu ajutorul unor carti sosite exact cand aveam nevoie de ele (ex. Lise Bourbeau – “Vindecarea celor 5 rani” si “Asculta, mananca si inceteaza sa te controlezi!”) , am devenit constienta de multe frici si credinte ale mele, neidentificate pana acum, care stau in spatele foamei psihologice si care ma impiedica sa-mi ascult corpul. Da, si aici e vorba de ascultare activa (a corpului) si starea de prezenta, de rani din copilarie.
Am aflat ca exista 5 rani ale sufletului, adica niste dureri create candva, cand eram mici, de obicei in relatia cu parintii nostri, rani care au niste caracteristi din care cateva sunt enumerate mai jos:
- Rana de respingere – persoana care crede ca nu valoreaza mare lucru, este nemultumita de ceea ce este, este invadata de emotii si frici, crede ca fericirea nu dureaza mult, utilizeaza frecvent cuvinte ca nimic, nulitate, a disparea, inexistent, fara valoare.
- Rana de abandon – persoana care cauta intotdeauna prezenta si afectiunea altora, dezvolta atitudine de victima, ii este dificil sa faca sau sa decida ceva de una singura, prefera sa indure o relatie dificila decat sa fie singura si foloseste des cuvinte ca singur, absent, nu mai suport.
- Rana de umilinta – este retinuta in vorbire, nu vrea sa-i deranjeze pe ceilalti, se chinuie (alege calea cea mai grea de a rezolva ceva), nu cere ajutor, este frustrata, iar printre cuvintele folosite uzual se regasesc: nedem, mic, gras, porc, murdar, nu merit.
- Rana de tradare – persoana care vrea sa-i controleze pe ceilalti, care minte des, ii intrerupe pe ceilalti inainte de a termina ce are de spus, patreaza ranchiuna, isi impune vointa, ii este teama de tradare, se imbufneaza frecvent pentru a-si atinge scopul, sa obtina ce vrea. Foloseste cuvintele: separat, parasit, intr-adevar, asociat etc.
- Rana de nedreptate – traita de cei care sunt perfectionisti, care se prefac ca totul este bine desi nu este asa, care isi ascund lacrimile, se critica foarte sever, spun da cand este nu, cand vor ca ceilalti sa spuna ca ceea ce fac este perfect, cand se autodistrug sau se subestimeaza atunci cand realizeaza ceva, cand incep de mai multe ori acelasi lucru etc. Foloseste cuvinte precum: exact, nicio problema, cu siguranta, trebuie, intotdeauna, corect, extraordinar.
Fiecare din aceste rani este prezenta in noi, intr-un procent mai ridicat sau mai redus, dar nu neaparat activata. Se poate reactiva in preajma altora sau cand suntem singuri, din teama, frici, credinte vechi si bine inradacinate in noi, uneori in mod inconstient cauzate de frica de a fi ranit de celalalt, frica de a-l rani pe celalalt, faptul de a te rani pe tine insati. Eu o am active in procent de 90% pe cea de nedreptate si ceva din rana de umilinta.
Eu am folosit ca balsam pentru ranile active mancarea, insa aceasta nu si-a atins scopul, iar corpul transmite semnale precum: balonare, indigestie, arsuri stomacale etc. Intoarcerea la acceptare si la iertare este esentiala, invat sa o fac, sa ma iubesc mai mult, sa-mi creez timpul necesar pentru ceea ce am eu nevoie cu adevarat.
Unele alimente consumate preponderent, exagerat, au niste mesaje ascunse, de pilda cele grase si grele semnifica dezgust fata de tine (fizic / psihologic), ele sunt greu de digerat, asimilat, eliminat, deci un fel de pedeapsa. Alimentele crocante arata o exigenta fata de noi insine, cele dulci – teama de a fi egoist, cand credem ca avem dreptul la o recompensa doar cand realizam ceva important, iar cele moi – lipsa de forta, de sustinere pentru a ne construi viata dorita, vinovatie ca vrem o viata fericita, usoara.
Cat despre starea de prezenta, am realizat ca de cele mai multe ori am fost pe pilot automat, nu m-am bucurat de gust, savoare, textura, de beneficiul acelui aliment pentru organism, ma trezeam deseori cu farfuria goala si parca nu stiam cum sic and s-a intamplat.
Mancand sau band prea repede sau facand si altceva in acel timp inseamna ca vrem sa controlam… timpul.
Da, a venit timpul sa ne cunoastem prin intermediul alimentatiei, sa constientizam daca ascultam sau nu corpul.
Tu il asculti? Ce-ti spune?
