“Lucrurile nu sunt greu de facut. Greu este sa te pui in starea de a le face.”  

Constantin Brancusi 

Poate ai observat fie la tine, fie la alti oameni, ca in unele situații esti mai agil/-a, mai converg/-a, mai centrat/-a iar in altele…tragi de tine si cu greu ajungi sa faci câtiva pasi intr-o anume directie pe care tu ti-o doresti, cel mai probabil, de multa vreme.

Ma intreb oare cum se simte pentru tine acest lucru. Cum este pentru tine sa fii nevoit/-a sa te confrunti cu o astfel de situatie; o situatie in care totul pare sa aiba un gust fad, nimic pare sa te ridice astfel incat sa incepi sa faci macar un pas.

Aceleasi intrebari mi le-am adresat si eu mie. Iata ce am aflat in urma discutiei sincere avuta cu mine, la o cafea.

• cum ma simt? – ma simt ca si cum as fi intr-o pozitie sah-pat, totul pare blocat, imi lipseste perspectiva, solutiile au disparut, simt ca ma afund.
• cum este pentru mine? – este debusolant sa ma gasesc, destul de des, in situatii in care efectiv imi lipseste directia. Resimt acest lucru ca o pierdere de energie; pentru mine e ca si cum ma invart in cerc. 

Te invit sa fii bland/-a cu tine, sa te asezi intr-un loc confortabil unde tu te simti bine si in siguranta, sa ai la indemana ceva de notat, pix si folie sau chiar telefonul *poti scrie cateva notite, si sa te intrebi, in cea mai sincera forma, cum se face ca, uneori, esti sus pe val iar alteori cazi. Ce te ridica? Cum faci sa te ridici si sa incepi din nou sa faci pasi catre directa mult dorita? Ce te ajuta? Ce te sustine? Ce te impinge de la spate? Ce te atrage ca sa faci pasi? Ce simti in timp ce te ridici? Ce simti cand esti deja sus? Invata sa te observi in perioadele tale de maxim dar si in cele de minim. Ai sa afli multe lucruri valorase despre tine, despre atitudinea ta dar mai ales despre puterea ta interioara. 

Este deja cunoscut ca ”susul” si ”josul” sunt parti complementare. Asadar, hai sa invatam sa folosim caderea ca o catapultare catre crestere, catre atingerea telului mult dorit, cu zambetul pe buze, cu bucurie, cu multa satisfactie interioara si cu o rezerva din ce in ce mai mare de intelepciune. 

Imagineaza-ti ca deja esti acolo, acolo unde iti doresti cu atata verva sa fii, ai tot ceea ce te bucura. Cum se simte? Te rog sa inchizi ochii si observa cum te simti, cum este in jurul tau. Ce auzi? Ce vezi? Ce mirosi? Daca iti place ceea ce vezi/simti/auzi/mirosi, salveaza toate acestea sub eticheta ”un loc special al meu”, unde sa revii ori de cate ori simti nevoia. Gaseste-i un nume potrivit. Aici este lacasul unde te umplu tu, este izvorul care te hraneste astfel incat tu sa revii la tine, la puterea ta interioara reflectata de atitudinea pe care tu alegi in mod constient sa o manifesti. 

Aminteste-ti, Atitudinea este lumina din interiorul tau!

Te invit sa faci acest exercitiu atunci cand vei fi pregatit/-a. M-as bucura foarte mult daca vei alege sa-mi impartasesti din ceea ce ai descoperit. 

Daca simti ca ai nevoie de mai mult, sunt aici sa te sustin.