„Ne ingrijoram despre ce ar putea deveni in viitor un copil , dar uitam ca el este cineva si acum.”
Stacia Tauscher

Draga om minunat,

Iti mai amintesti acum, ce si-au dorit parintii tai de la tine ?

Ce viitor ti-au proiectat ?

Tu ai facut exact ce si-au dorit parintii tai ca tu sa faci ?

Daca nu ai facut ce si-au dorit, cum te simti tu fata de ei ?

Ti-au reprosat vreodata acest lucru ?

 

Ti-am adresat aceste intrebari pentru ca te invit sa meditezi la ele  si la…

 

Un cuplu decide ca vrea un copil.

Ce este in spatele acestei decizii ?

De multe ori aud formularea ,,sa duca neamul mai departe”, seful casei sa se simta implinit, ca sa aiba un urmas sa ii poarte numele  mai departe,  sa lase ceva in urma sa, … etc.

 

Sa faci un copil, e poetic ! Sa-l cresti este o mare.

In primii ani dormi cand EL doarme, iti faci programul dupa nevoile lui.

Odata ajuns la gradinita copilul intra in competitie cu alti copii, iar asta inseamna  resurse din partea ta genereaza frustari, asociate cu compromisuri.

Te infurii, plangi, dar mergi mai departe. Te gandesti ca efortul tau trebuie sa aiba candva o compensare. UPSSSS, compensare…. si incepi sa faci proiectii pe EL. Chiar daca tu suferi acum, macar copilul tau () sa o duca mai bine in viitor. Si continui sa faci totul pentru viitorul copilului tau .

In minte, undeva in inconstient sau chiar constient, te astepti ca EL ta sa te rasplateasca pentru toate eforturile tale pentru ca tu ai facut atatea sacrificii pentru EL.

Ce inseamna asta mai exact? Sa traiasca asa cum iti doresti tu, cum ti-ai fi dorit sa traiesti tu (si poate nu ai putut), sa iti indeplineasca visurile tale, neimplinirile tale, egoismul tau… , sa se sacrifice si EL pentru tine asa cum ai facut-o si tu. Sa te faca mandru de EL in fata altora pentru ca tu,  nu ai putut sa faci asta, din diverse motive. De aici, din tiparul acesta provine santajul emotional si inducerea sentimentului de vinovatie prin acel “m-am sacrificat pentru tine ca tu  sa faci ce zic eu”.

Mai circula o vorba, mai rar ce e drept, daca copilul nesocoteste cererea parintelui „eu te-am facut, eu te omor..”
As vrea sa intelegi ca , daca consideri ca te-ai sacrificat, este  pentru ca asa tu ai decis, constient sau inconstient, cand l-ai adus pe lume pe EL.

Te rog sa intelegi ca tu ti-ai asumat asta.Nu pasa pe EL responsabilitatea propriilor tale decizii si nici asteptarile, frustrarile sau egoismul tau.
Chiar daca EL este continuarea ta in timp, EL nu iti apartine. EL este alt om, cu alte idealuri, cu alte dorinte, nu impuse de tine lui.Indiferent de dorintei tale, trebuie sa intelegi ca el nu are obligatia sa ti le respecte, indeplineasca.

Eu te intreb: Nu ar fi mai bine daca ti-ai trai si tu propria ta viata, fara sa mai plasezi responsabilitatea fericirii tale pe umerii LUI ?  Cu cat mai repede intelegi si accepti asta, cu atat mai armonioasa este  relatia dintre voi. Creste-i stima de sine!

„Stima de sine este o adevarata bagheta magica prin care putem forma viitorul unui copil. Ea poate afecta fiecare domeniu din existenta lui , de la prietenii pe care si-i alege, felul cum va invata , ce fel de slujba isi va alege si cu ce persoana va casatori.” S. Martson

Votează