Ni se intampla lucruri… traim experiente …
Mintea le ia, le sorteaza si le pune etichete “bun” sau “rau” si le depoziteaza in arhiva subconstientului.
Si experientele viitoare le traim si le procesam prin prisma acestei arhive.
Ma feresc de un om care m-a facut sa sufar, nu intru intr-o situatie care altadata am considerat-o periculoasa.
Sunt in alerta permanenta sa nu mi se intample ceva rau, traiesc cu frica.
Dar starea asta ma tine in tensiune si-mi creaza stres.
Stresul imi consuma energia si acest lucru il resimt in starea de sanatate, in starea de fericire, in starea de bine pe care o am din ce in ce mai rar.
Si ma uit in jur si vad oameni stresati ca si mine, ingrijorati pentru ziua de maine sau nemultumiti pentru ziua de ieri.
Ne grabim sa ajungem la lucru, ne grabim sa ajungem acasa, sa vina weekendul, sa treaca iarna, sa ne schimbam masina sau casa…
SA CE ?
SA NE TREACA VIATA?
Oare nu am aflat ca timpul nu-l mai putem da inapoi?
Dar mintea ne tot da bice:
“Hai mai repede” ….“Hai mai vioi”…” Iar stai degeaba”…
Si vine si momentul acela de oboseala, neputinta, lehamite si suferinta in care imi pun intrebarea:
MINTEA MEA IMI ESTE “PRIETEN SAU DUSMAN” ?
Fug, alerg, platesc facturi, consum… consum… consum… si la urma dupa ce trece vraja acestui consum tot nemultumit sunt.
Si intrebarea revine iar si iar, pana cand mintea mea a obosit si s-a oprit sa mai gandeasca si sa “ croseteze” solutii.
Si apare un moment de liniste in capul meu.
O liniste ciudata cu care nu sunt obisnuit.
Si daca mintea tace incep sa-mi aud bataile inimii si sa-mi aduc aminte ca am si asa ceva.
Si cobor din minte in inima si acolo incep sa ma simt bine, linistit si in siguranta.
Descopar o noua lume care arata altfel :lumea mea interioara.
Aha, deci exista si asa ceva, desi societatea in care traiesc spune ca este o amagire si un surogat pentru cei slabi.
Dar eu incep sa ma valorizez pe mine, sa am incredere in mine si sa experimentez tot mai des aceasta stare de liniste.
Si din aceasta stare de liniste, ma intreb din nou :
MINTEA MEA IMI ESTE “PRIETEN SAU DUSMAN” ?
Si atunci imi dau seama de un lucru, ca mintea este A MEA si nu invers si eu AM CONTROLUL sau ar trebui sa am controlul mintii mele.
Si daca am controlul pot s-o si educ, s-o imblanzesc si s-o pun sa asculte de mine.
Si atunci mintea mea imi va fi PRIETENA.
Sau daca o las ca ea sa ma conduca pe mine dupa regulile scrise de altii atunci ea va putea sa imi devina “DUSMAN” si sa ma duca in zonele negre ale depresiei, dependentelor si a nefericirii.
Si atunci aleg in mod CONSTIENT: vreau ca mintea mea sa imi fie prietena si aliata, sa ma slujeasca si sa ma ajute SA FIU FERICIT.
