Mi-e foame! Iar masa am luat-o acum putin timp. As manca totusi ceva… Dar ce anume imi da aceasta senzatie? Unde o simt? In stomac? Nu prea… In creier? Uau! Ce revelatie! De acolo vine. Am o foame constanta, o foame psihologica.
Copil fiind, eram slabuta. In adolescenta, eram supla. Si multa vreme dupa aceea. Chiar si dupa ce am dat nastere fiicei mele… Apoi, la un moment dat… m-am trezit cu multe kilograme. 70. La inceput au venit putine… 72. Le-am ignorat. Apoi, vazand ce bine traiesc la mine si cu mine, au mai venit si altele 75. Si nu au mai plecat. Le era bine. Eu aveam un milion de motive care creau acea gaura neagra care inghitea mereu. Frustrarea, autoinvinovatirea, furia, revolta, resemnarea, agresivitatea erau in primul rand la spectacolul culinar. Erau atat de usor de calmat pentru o perioada scurta daca rontaiam ceva. Dulce, sarat, cu arome, nu conta! Apoi vinovatia imi dadea ghes. Si ca sa nu ma mai simt vinovata, mai rontaiam ceva. Spre bucuria kilogramelor mele. 80.
Iar eu m-am apucat de diete. Am tinut-o pe aia cu spanac. Eficienta… nimic de zis. Atat cat am tinut-o. Si dupa ea, kilogramele plecate au aparut ca prin farmec, si cu ceva rude pe langa ele. 82. Am tinut dieta daneza, cu supa de pui, cu supa de varza, disociata, dr. Atkins, rina… Nu la rand, ci la intervale regulate de timp. 85
Motive au tot fost: naveta zilnica Ploiesti-Bucuresti, dus-intors 4-5 ore. CFR-ul e de vina. Cu masina, aglomeratie mare, trafic, ore multe. Decizii proaste cu urmari grave pentru mine si familia mea. Un job pe care il uram. Banii care se castigau greu si dispareau repede. Sistemul. Guvernul. Seful. Sotul. Stresul. 88. Eu. Mai ales eu. Aproape ca ma enerva fata mea in oglinda. 90.
Mi-e foame! Si tocmai ce am mancat… De ce totusi mai vreau? Fiindca e buna. Doar e gatita de mine, am investit bani, timp, efort… Si daca nu e gatita de mine ce daca? E buna oricum. Daca sunt pateuri, covrigi, eugenii, biscuiti ce?
Apoi s-a schimbat ceva. Am observat cum am devenit. Ce nu-mi place la mine. Si am vrut sa nu mai fiu grasa; sa nu mai vreau sa mananc mult, sa nu mai vreau sa ma misc greu, sa nu ma mai doara coloana cand merg mai mult, sa nu ma mai doara genunchii cand urc scarile etc. SA NU, SA NU!
Si fiindca tot sunt in plin proces de dezvoltare personala, dupa ce m-am resemnat o perioada, am inceput sa ma intreb? Ce-i cu foamea asta? Ce reprezinta mancarea pentru mine? Un combustibil? Si asta. Cand e vorba de foamea fizica. Si am constatat ca atunci aveam mai multa grija ce mananc. Ca sa nu mai zic ca la noi in familie, acasa la parinti, acasa la bunici, s-a mancat bine mereu. Si cam dezorganizat. Si se vedea, fireste…
Deci ce-i cu foamea asta? Ce reprezinta mancarea de fapt? La un moment dat, o metoda de a ma calma. Cand eram eu agresorul. In alt moment, un refugiu. Cand eram victima. De curand mi-am dat seama ca ar putea fi vorba de o recompensa. Probabil eram Salvatorul. Sa ma premiez pentru cate fac eu, mai ales pentru altii.
Ce goluri de fapt am incercat sa umplu? De ce am esuat in actiunile de slabire? Lipsa de vointa, mi-am zis. Totusi, au fost momente in viata cand am avut vointa si am realizat ceea ce mi-am propus. Ar putea fi atunci lipsa unei motivatii?
Depresia, stima de sine scazuta, starile de anxietate, eventuale traume din copilarie, comportamentul alimentar haotic au trecut pe rand pe la mine. Si ce a facut mancatul? A actionat asupra acelei parti din creier responsabila cu hormonul fericirii. Chiar daca fericirea asta dureaza putin.
Dar acum am ales sa spun STOP! Sa caut adevaratele motive pentru care kilogramele sa fie convinse sa plece. Pe rand. Pentru totdeauna. Unul din ele este SANATATEA. Altul este ASPECTUL (un corp frumos pitit – de ce oare? – dupa niste pernute). ECHILIBRUL si ARMONIA sunt si ele motive. Si inca altele.
Analizand si lucrand la capitolul CONVINGERI limitative, aleg acum:
SA AM INCREDERE IN MINE,
SA MA SIMT BINE IN PROPRIA PERSOANA,
SA MA ACCEPT
SA MA IUBESC
SA MA RESPECT
SA SPUN “NU” CAND E “NU”
SA JUDEC MAI PUTIN PE ALTII
SA MA BUCUR MAI MULT DE CEEA CE MA INCONJOARA
SA DEVIN SUPLA SI SANATOASA etc.
