Drumul spre fericire (partea 3)

Cuvantul cel mai adesea folosit in zilele noastre este comunicarea.
Traim in era comunicatiei de la distanta, discutam despre tot felul de subiecte, cum se face, cum nu se face, suntem ”experti” in problemele de suflet ale altora sau ”stim” cum ar trebui ca altii sa rezolve anumite probleme de interes general. Ne pricepem la toate domeniile fara sa fim experti la niciunul.
Vorbim despre tot felul de subiecte, inclusiv cum sa fim fericiti.
Cele mai intalnite sabloane despre fericire sunt ”traieste-ti visul”, ”fa ceea ce iti place” ”traieste clipa” … Care din vise? Daca imi place sa calatoresc, este ca o pastila pe care o iau si gata fericirea? Ce se intampla cand calatoria se termina?
Traiesti intens o clipa. Si dupa? Uneori se intampla sa te incarci cu energie pozitiva, alteori te simti mai rau ca inainte.
Cum se produce concret fericirea nu stim. Pentru ca avem deja in minte ce se face si ce nu se face, suntem deja programati si nu putem decat sa sucim si rasucim lucrurile dupa pattern-urile (sabloanele) noastre. Avem sabloane in modurile de gandire (cele mai dese sunt cele bazate pe suferinta), in modurile de a iubi, de a primi si a darui (sau nu) iubirea, de comportament (dependent, empatic …).
M-am intrebat adesea, si sunt intrebari pe care te indemn sa ti le pui si tie:
La ce te gandesti cand vorbesti de fericire? La ceva material, la o emotie, la o persoana, la o stare?
Care a fost perioada in care ai fost cel/cea mai fericit(a)?
In raspunsul la intrebarea 2 ai avut îndeplinite conditiile de la intrebarea 1?
Cum te-ai schimbat tu de atunci? Cum esti acum fata de atunci? Ce ai in plus sau in minus?
Ce ai nevoie ca sa reiterezi acea stare de la intrebarea 2?
Ti se pare provocatoare incercarea de a retrai starea de la intrebarea 2?
Mi-am pus aceste intrebari adesea. Si am constientizat ca diferenta din starea de referinta si cea de acum este insasi schimbarea noastra. Schimbare care s-a facut putin cate putin, continuu si constant astfel incat sa nu realizezi decat daca te uiti cercetator in urma.
Nu sunt experta in fericire. Nu dau ”retete” pentru ca nu le stiu nici pentru mine si nici nu cred in ele.
Deci, ce facem mai departe? Am intrat intr-un hatis pe care il poti descurca asa cum l-ai creat: putin cate putin, continuu si constant.