”Viata nu iti ofera ceea ce iti doresti, ci ceea ce ai nevoie pentru a evolua” – Bert Hellinger
Mi s-a parut cea mai profunda si frumoasa descriere a vietii.
Imaginea noastra despre fericire este un mix al emotiilor traite, al experientelor avute si este rezultatul cunostintelor dobandite despre viata de la mentorii nostrii, cartile citite, idealurile noastre. Avem in minte cum arata fericirea si avem convingerea ca aceasta imagine este singura varianta acceptabila pentru a atinge perfectiunea.
Cei mai multi dintre noi asociaza fericirea cu existenta unei anumite persoane in viata sa sau cu un anumit grad de bunastare materiala si confort.
Am auzit adesea expresii de genul “daca as slabi as fi cea mai fericita”, ”imi doresc ca el sa ma faca fericita”, ”jumatatea mea”, ”sa ma reintregeasca” si multe alte exemple legate de cineva sau ceva din exterior.
De unde vin aceste ganduri? Din programele noastre, din mostenirea mentala primita, mai pe scurt din educatia primita.
Ce au aceste ganduri in comun? Concentrarea pe legatura directa dintre fericirea noastra si ceva exterior noua care cu certitudine ne lipseste; si nu are cum fi altfel caci daca acel ceva l-am avea, am constata cu uimire ca nu ne ofera satisfactia contata si deci nu are nicio legatura cu fericirea. Ne concentram astfel pe legatura dintre noi si ceva ce ne lipseste. Numim legatura ceva ce are doua capete. Este o legatura ceva ce exista intre noi si ceva inexistent? Categoric nu!
Conditionam fericirea de obtinerea unui lucru sau atribuim rolul principal altei persoane, fara sa ne intrebam daca acea persoana este dispusa sa joace acest rol, mai ales asa cum vrem noi.
Si cum facem asta? Ne construim asteptari, cream scenarii care ne pun pe noi in rolul principal si asteptam sa fim ”serviti” de celalalt. Apoi daca rolul nu este jucat cum ne asteptam noi, incepem sa lansam judecati, sa acumulam frustrari, sa credem ca suntem ghinionisti, sa cautam “indicii” care sa ne valideze credintele noastre.
In realitate, ne incapatanam sa cautam fericirea exact acolo unde ea nu exista, pentru ca mintea dicteaza, subconstientul executa. Si cu cat ne straduim mai mult, strabatand aceasi carare, cu atat ne indepartam mai mult de ceea ce numim fericire.
Douglas William Jerrold spunea candva „Nu-ti cauta fericirea in curtea altuia, pentru ca ea se ascunde intotdeauna in casa ta”.
