??‍️?‍️?‍️??‍️?‍️?

Cum ar fi să ne creem propriile “povești”.

Și să fim  si povestitorul și povestea.

Și să putem Alege în mod constient și responsabil  finalul pe care ni-l dorim noi.

Si poate chiar facem asta cu adevărat în viața de zi cu zi ….

Și (într-un mod Conștient sau Inconștient) alegem finaluri triste si neconforme cu adevăratele noastre dorințe.

De ce facem asta ?

Poate pentru că și noi am auzit povești cu final trist și ni se pare normal ca si poveștile noastre sa fie tot asa triste.

Totul să fie o luptă, să fie greu, să fie nevoie de Multă Suferință pentru ca să avem un Pic de Fericire.

Si in aceste confruntări, care de multe ori sunt ale nostre cu noi, ne secătuim de energie si de bucuria de a ne trai “povestea”.

…..

Dar partea bună este că poveștile se pot “rescrie” și schimbând “povestea” putem schimba și finalul ei.

Oare chiar putem ?

Păi hai să facem o probă. Sa gandim un alt scenariu si sa il “traim”… “rescriind” “altfel”  povestea vieții noastre.

De ce s-o facem noi ?

Pt ca daca o facem noi, depinde doar de noi “rescrierea scenariului”.

Noi hotaram când si cum să facem  CEVA DIFERIT DE CE AM FĂCUT PANA ACUM.

Pentru că, cu cine să facem asta deja știm…

Adică cu NOI ÎNSINE..

Cine ar putea sti mai bine ca noi cum vrem sa ne traim viata ?

Ce zici ?

Te bagi și tu la povestea “cu tine și despre tine” ?

Și cu ce ar  trebui să începem ?

Poi cu începutul.

………

A fost odată ca niciodată …..

Intr-o împărăția frumoasă și bogată (ce ar fi dacă împărăția ar fi corpul tău) trăia o împărăteasă sau împărat ( ce ar fi daca împărăteasa sau Împăratul ar fi chiar sufletul tău).

Și împărăteasa avea de toate : sănătate și bogăție și frumusețe,

dar tot nefericită era.

Stătea pe tronul ei, obosită și tristă.

Tot timpul era pe gânduri…

Mai venea Bucătarul cu câte o prăjitură.

Mai venea Croitorul cu câte o rochie frumoasă.

Mai venea Bufonul cu niște glume sau câte o petrecere.  

…..

Se bucura pe moment dar apoi recădea pe gânduri.

Se tot gandea ce ii spunea ziua întreaga “primul -ministru” (care să zicem că in poveste este mintea ta). Și primul-ministru zicea că nu ar trebui să-și bată capul cu tot felul de probleme existențiale.

Că de aia este el prim-ministru ca să se ocupe de toate treburile împărătiei.

Si pentru ca toate lucrurile să meargă bine el are nevoie să aibă Control și Putere.

Și se va ocupa de împărăție si de gestionarea bunurilor, de ce este bine pentru împărăteasă și de ce nu este bine.

Absolut de tot, astfel încât împărăteasa să stea liniștită și să se distreze, să se ocupe de lucrurile simple care îi fac plăcere.

…..

Și împărăteasa il credea desi în adâncul sufletului ei simțea că ceva este în neregulă.

Pentru că uneori dacă dorea să iasă din cotidian și rutina și încerca altceva, hopa și primul-ministru lângă ea : ce faci, ce iti venii, stai liniștita, nu e bine asa…

O dojenea că este neascultătoare și își caută singură probleme.

……

Și timpul trecea și împărăteasa era tot mai tristă, mai slabă și mai neajutorată.

Regatul era tot mai sărac iar primul-ministru era tot mai înfloritor, puternic și autoritar.

Iar prințul din poveste nu mai venea, desi împărăteasa se tot uita pe geam și îl aștepta în visurile ei.

…….

Dar întro bună zi împărăteasa se hotărî  că asta nu e viață de împărăteasă și că vrea o schimbare.

 

PUNCT.

 

Impărateasa se îmbrăcă frumos și voii să iasă afară din castel.

Dar ce să vezi, toate ușile erau încuiate iar cheile erau la primul-ministru. Prima dată se panică apoi se enervă și își dădu seama că de fapt ea stă închisă ca într-o închisoare de multă vreme și că primul-ministru a preluat conducerea in totalitate.

Și nu ascultă de ea și de nevoile ei chiar dacă ea este împărăteasa.

A conștientizat că și-a dat puterea altora.

…..

Vai, vai, ce situație…ce grozăvie…

Să nu observe ea că a fost înlăturată de la cârma împărăției…..

Și ce e de făcut?

Pentru că bătea în uși cu putere și le zgâlțâia, dar nimeni nu auzea ca să i le deschidă.

Atunci, in clipa aceia de maximă disperare iși aduse aminte ca ursitoarele, la naștere,  i-au dat o ladă fermecată cu tot felul de lucruri.

O lada pe care ea nu a deschis-o niciodată.

Chiar uitase complet de ea.

….

Atunci in fuga mare coborî în pivnița castelului, și acolo, printre alte lucruri găsi și lada fermecată, acoperită de praf și păianjeni.

Cu multă emoție se apropie de ea.

Si-a adus aminte că avea la gât un lanț de aur pe care era o mică cheiță.

O încercă și spre bucuria ei, era chiar cheia de la ladă.

Inima  îi bătea în piept cu putere și era foarte emoționată, fricoasă dar și curioasă sa vadă ce va găsi în ladă.

O deschise încet și rămase înmărmurită…

Erau acolo tot felul de lucruri minunate.

  • Niște brățări pe care scria : Incredere

Curaj

Putere.

  • Gasi apoi o busola magică care îti arătă drumul corect în viață.
  • O baghetă magică care putea să îi îndeplinească toate dorințele.
  • Și o coroană cu un diamant în formă de inimă care strălucea atât de puternic încât nu te puteai uita la el.

……

 

Gata.

Era hotărâtă.

A pierdut deja destui ani în această lâncezeală și tărăgănare.

STOP.

PANA AICI .

 

Și dintr-odată si-a readus aminte ca este împărăteasă.

Ca este prima persoană din împărăție și ea poate hotărî destinele ei și ale țării.

Și-a pus brățară pe mână, coroana de diamant pe cap și a luat bagheta magică în mână și dintr-o dată sa simțit altfel.

Parcă s-ar fi trezit dintr-un coșmar urât și obositor.

…..

Toate bune și frumoase dar avea nevoie și de un

“Plan de Acțiune”.

Fiindcă știa că primul-ministru nu va ceda asa ușor puterea pe care o avea datorită slăbiciunii ei.

Și pe când stătea așa împărăteasa si se  gândea, a căzut într-un somn adânc și a visat tot ce are de făcut.

A doua zi, hotărâtă, și-a luat inima în dinți și a deschis ușa principală cu bagheta magică și a pornit spre turnul castelului unde avea cabinet primul-ministru.

A intrat val vârtej în cabinet și l-a surprins pe primul-ministru cum statea la un “Pupitru de Comanda”, unde  erau tot felul de butoane, cu care reușea să facă tot felul de lucruri.

Pe unul scria Frica.

Pe altul Neincredere.

Pe celălat Amânare .

Pe astalalt Orgoliu.

Era înfricoșătoar.

……

Iar când primiul-ministru a văzut-o pe împărăteasă s-a speriat foarte rău și a început să-i fie frică.

Și a încercat să o convingă din nou să il lase pe el la conducere si să nu-și facă nici un fel de griji.

Dar împărăteasa nu mai era cea dinainte, avea o sclipire în ochi și o dârzenie pe care nici ea nu si-o conștientizase până acum. Și cum prim-ministru țopăia de colo colo și nu se mai oprea din vorbit ,

 

împărăteasa a indreptat bagheta magică spre el și la prefăcut intr-o statuie de piatră.

Acum primul ministru nu mai putea vorbi.

Nu mai putea țopăi.

Si se simtea groaznic.

El care toata viața făcuse doar asta.

….

Prima reacție a împărătesei a fost să-l pedepsească aspru si să-l închidă pe viață în închisoarea palatului sau sa il expună ca pe o statuie in curtea castelului.

Dar apoi dupa ce i-a trecut furia, a cugetat mai bine si și-a dat  seama că primul-ministru avea și părți bune și atunci când i se cerea ceva expres, putea face lucruri extraordinare.

Și și-a  schimbat decizia

și l-a întreabat:

-Vrei să mă slujești necondiționat cu credință și supunere totală???!!!

-Să fii loial și de bună credință si să nu acționezi împotriva mea și a voinței mele ???!!!

Și  primul ministru se tot foii  si se tot gândii.

Dar în final , pentru ca nu voia sa rămână statuie, ceda  și făcuse jurământul de supunere și ascultare.

Pentru că și-a dat seama că împărăteasa din fața lui nu mai este împărăteasa slaba și naivă de altădată.

….

Și de atunci lucrurile s-au schimbat in împărăție .

Împărăteasa își trimitea în fiecare dimineață dorințele primului-ministru și acesta își punea mintea la contribuție ca să i le îndeplinească, sau să-i propună soluții mai bune, fără să încerce să-și impună prin Forță sau Frică punctul de vedere.

Și împărăteasa era fericită și împlinită iar împărăția era  prospera și bogată.

…..

Iar printul, (care era absent în continuare), dacă va veni pe calul lui alb va fi binevenit, și dacă  nu, asta este , se mai intampla si in povesti sa nu fie …

Pentru că acum împărăteasa era înțeleapta si a inteles ca fericirea ei depinde doar de ea si daca va așteapta acest lucru de la alții poate avea o problema. Cel puțin.

Și am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea sufletului și a minții, uite așa.

Și dacă aveți voi o altă poveste cu altă încheiere povestiți-mi-o și mie.

Al tău povestitor din povestea vieții.


Adrian Rogojan

Daca vrei sa faci  o schimbare, te astept la o sesiune de coaching cu mine. E-mail : adrian.rogojan@academiadecoaching.ro Tel :  0040-771.352.644