Motivul principal pentru care relatiile se strica din interior este faptul ca preluam responsabilitatea pentru experientele si trairile celuilalt.
In special atunci cand nu am primit validarea emotionala de care am avut nevoie atunci cand am crescut, ajungem sa credem ca unele trairi sunt periculoase pentru noi: fie sunt inacceptabile, fie sunt acceptate numai sub anumite conditii.
Si asta ne face sa sufocam iubirea cu incercari de-a demonstra ca suntem demni de ea. Ca suntem oameni buni. Ca meritam intelegere. Ca avem o atitudine proactiva. Ca incercam sa rezolvam problemele cand e greu. Ca depunem efort. Ca ne gandim la celalalt.
Toate sunt calitati admirabile. Si toate sunt indicatoare ale faptului ca percepem iubirea ca fiind ceva conditionat de aceste elemente.
Ca si cum daca supar pe cineva nu as mai merita sa fiu iubit. Daca am nevoi care intra in conflict cu nevoile celuilalt nu mai merit sa fiu inteles. Daca ma aleg pe mine in loc sa ma las pe ultimul loc, nu mai sunt un om bun, nu mai merit sa fiu acceptat.
EU nu m-as putea accepta. Iti dai seama ce paradox? Nu m-as putea accepta daca m-as prioritiza in fata altcuiva. Adica nu m-as putea accepta daca m-as iubi.
Inainte sa putem avea o relatie cu un alt om, avem mai intai o relatie cu iubirea. Relatia cu celalalt oglindeste relatia noastra cu iubirea.
De multe ori vad oameni inteligenti, talentati, competenti, in pozitii de leadership, executivi si oameni de afaceri care se simt neputinciosi in fata felului in care primesc iubire. Ca si cum ar fi la cheremul partenerului.
Insa este o intreaga zona de putere neexplorata in care fiecare dintre noi are un cuvant de spus.
Atunci cand ne schimbam relatia cu iubirea, ni se schimba relatia cu toti ceilalti oameni (inclusiv cu noi insine).
Iar iubirea inseamna, in primul rand, acceptare neconditionata.
Si nu acceptare neconditionata a comportamentelor, ci a trairilor.
Comportamentele noastre nu sunt nimic altceva in afara de niste manifestari exterioare ale trairilor noastre. Atat.
Trairile noastre, in schimb, sunt esenta noastra, pe care o putem manifesta in exterior printr-o varietate de comportamente (unele mai iubitoare, mai utile, cu mai multe beneficii pentru cei implicati, altele mai putin).
Si astfel, mesajul pe care i-l transmitem partenerului care vine acasa de la munca iritat se schimba din “este inacceptabil sa fii furios (pentru ca ma face sa ma simt ca pe ace)” in “ai tot dreptul sa fii furios. Si eu am tot dreptul sa simt liniste. Cum putem face ca sa coexistam?”
Atunci cand vine vorba de iubire, fie amandoi castiga, fie amandoi pierd. Nimeni nu poate castiga daca celalalt pierde. Pentru ca asta e definiitia dominarii, nu a iubirii.
Si atunci nu mai e vorba de “Eu sau Tu”, ci de “Si Eu, Si Tu”. Neconditionat.
