O zi foarte grea, dar deosebit de inaltatoare am avut azi. Am plecat intr o scurta calatorie sa-mi intalnesc familia si sa-i ajut ca inainte de Paste. Stiind ca e riscant☺ si ca s-ar putea trezi anumite energii rascolitoare si perturbatoare starii mele de bine si a armoniei din sufletul meu, ma hotarasem sa fac fata cu succes. Aveam incredere in mine ca pot si simteam ca e nevoie sa plec la drum sa vad cu ochii mei si REALITATEA asta☺
Am VAZUT de la primele momente pe cei dragi in culori noi, m-am examinat si pe mine sa vad daca intr-adevar constientizez schimbarea, perceptia noua.
Curand al meu tatic a trecut la “pusca mitraliera” si a ordonat si mamei sa utilizeze toate armele din dotare, ca, de!, are mare dexteritate, experienta vasta si devotament☺
Armonia din mine imi “soptea” sa raman asa, calma si sa gestionez situatia fara arme de razboi, dar cum cadeau obuzele neincetat, mi s-a parut mai “indicat” sa ma “feresc”si sa trimit cateva replici inapoi☺
Gresit!! Se intetea razboiul si echilibrul meu era tinta continua de tir. La un moment dat, mi-am amintit de puterea cuvantului si l-am trimis in loc de “arma de foc”, cerand pace si iertare. Bucurie clara pe fata ambilor mei parinti. Ne-am luat in brate, ne-am cerut iertare si am adus linistea in suflet.
Cat de usor se poate schimba totul in absenta MANDRIEI, a TEMEI de a nu pierde in fata cuiva!!!
Dumnezeu sa le dea sanatate parintilor mei care azi s-au linistit atat de repede cu ajutorul lui IARTA-MA! I-am lasat si pe ei impacati, am plecat si eu cu inima plina de iubirea pe care stiu ca mi-o poarta.
