Pentru multi dintre noi independenta si libertatea sunt pe primul loc in sistemul nostru de valori.
Desi la nastere suntem dependenti de parintii care ne cresc. Iar la batranete suntem dependenti de cei care ne ingrijesc acasa sau intr-un camin de batrani.
Si totusi de-a lungul vietii independenta si libertatea sunt lucruri dupa care tanjim si luptam sa le avem.
Un om independent este un om care are incredere in el, are puterea interioara la el, stie sa se valorizeze si sa-si atinga scopul chiar daca intampina obstacole. Pentru ca si LE ASUMA si LE DEPASESTE, ACTIONAND.
…………………..
Dar ce se intampla cu cealalta categorie de oameni care au implinit 18 ani si nu si-au “declarat independenta “?
Cei dependenti de partenerul de viata, de parinti sau de tot felul de adictii, oameni care nu au incredere in ei, in sansa lor, in reusita lor.
Care se complac in aceasta stare de dependenta, lasandu-i pe celalalti sa ia hotarari in locul lor sau care se plang de lumea asta imperfecta si groaznica in care nu poti face nimic.
Care isi creaza o stare de confort si dependenta din care nu vor, nu stiu sau nu pot sa iasa. Iar dupa un timp li se si pare normal acest lucru.Acela de a fi asistatii sau abuzati, emotional, fizic sau financiar.
………………….
Stau intr-o casnicie toxica de multi ani, partenerul ma agreseaza fizic si emotional dar eu raman in continuare in relatie pentru ca n-am curajul sau motivatia de a alege altceva. Imi gasesc si justificari : fac asta pt copiii mei, care la randul lor primesc programele de violenta ,minciuna,devalorizare, frica,pe care le vor aplica cu viitorul lor partener…. In loc sa recunosc ca imi este frica, ca ma complac pt ca am si avantaje, ca sunt nehotarat, ca astept sa nu trebuiasca sa rezolv eu aceasta problema, cat ca este a mea si problema si suferinta care o genereaza.
…………………………………………….
Am 40 de ani, nu am serviciu si stau cu parintii, pt ca in Romania nu te apreciaza nimeni desi am facut una sau doua facultati …De ce sa recunosc ca mie frica sa imi iau “zborul” din cuibul caldut al parintilor,pentru ca va trebui sa “experimentez viata reala” cu bune si mai putin bune, sa lucrez in doua locuri: si la job si cu mine…. Si sti ceva …eu nu prea am incredere in mine, iar mama zice ca mai am timp…
…………………..
Am un job de rahat ! Ma duc cu sila la serviciu si dupa 20 de ani sunt tot acolo, cu o fata acra pe care se citeste iritatarea , plictiseala si frustrarea… Desi oricand mi-as putea da demisia si sa incep o viata noua in care sa fac ce imi place.. Si de ce nu o fac ?De ce imi este frica de schimbare? De ce nu fac acel pas spre visul meu ?
………………………
Tu ca parinte sau partener poate ai creat si intretinut aceasta dependenta din foarte multe motive:
-nevoia de control
– frica de a nu il pierde pe cel drag
-dorinta de a avea pe cineva langa tine asa cum iti doresti tu
– sa ai pe cineva care sa te ingrijeasca la batranete.
………………………..
Iar tu care esti de cealalta parte te simti confortabil chiar daca nu recunosti, pentru ca daca nu ai mai suporta, AI SCHIMBA acea stare de lucruri si AI ALEGE altceva. Este o “simbioza” care pe termen lung nu ajuta pe nimeni. Pentru ca partenerul tau sau parintele tau la un moment dat poate disparea din viata ta intr-un fel sau altul iar tu ramai intr-o confuzie totala, debusolat si nestiind incotro s-o iei.
………………………..
TU CE RELATIE AI CU PARTENERUL TAU?
CU PARINTII TAI ?
CU COPIII TAI ?
CU TINE ?
…………..
Incurajezi initiativa celuilalt sa fie independent si sa aiba incredere in el?
Ce programe ii scri, impui sau cum il manipulezi ? (constient sau inconstient)
………………………….
Tu, de pe cealalta parte cat mai doresti sa te complaci in aceasta stare care in sinea ta stii ca este toxica?
PENTRU CA TU DEJA STI ca nu te ajuta sa te dezvolti, doar te tine intr-o stare de supravietuire cu efort minim.
………………………
Ani trec…Si e vorba de ani tai nu ai altora…
DAR TU MAI AI TIMP SA FACI CEVA CONCRET PT TINE!
ACUM SI AICI!
FACI ?
Spor la constinetizari si mult curaj sa incepi o viata noua.
Iar daca nu sti cum, apeleaza la un ajutor.
