Azi, ca dealtfel de ceva vreme incoace, am facut de cateva ori in gand “plecaciune” Celui care-mi deschide usi de fiecare data cand eu deschid gura sau inima sa-i multumesc ca are grija de mine.
Recunosc ca multi ani am trecut Oarba prin viata, NE-simtind atata bine cu care am fost binecuvantata zilnic.
Azi, am avut cateva momente de “trezie” cand am putut sa spun “Multumesc ca m-ai ferit de (am evitat un accident de masina pt ca am fost eu atenta)……., ca mi-ai dat aceasta veste buna cu privire la ceva important din viata mea……, ca-mi aduci aceasta frumoasa experienta in viata, ca-mi aud mama la tel care e inca in viata si-i pot cere un sfat,……ca ma pot bucura de prezenta calda a copiilor mei…, ca mi-ai dat un semn si am scapat ciocolata din mana cand voiam sa ma apuc de mancat:)))…..etc”
Cu cat multumesc mai des Creatorului, cu atat am mai multe usi deschise si cu atat observ mai des binele din viata mea.
Spune: Doamne, multumesc!
Ca sunt bine si traiesc
Ca pot singur sa pasesc
Si de altii sa-ngrijesc.
Vezi, eu nu stiam ca-astepti
Sa devenim intelepti
Eu ceream mereu sa-mi dai
Si credeam ca TU nu ai
Pentru mine asa ceva
Si credeam ca viata-i rea!
TU vrei, Doamne, pasi marunti
Ochi “deschisi” si nu ochi plansi.
TU vrei ca noi s-observam
Bine? Rau? sa ne-ntrebam.
Iar dupa ce invatam,
Mai departe sa plecam.
