Sunt în “trenul” vietii mele.
“Calatoresc” de o vreme…calatoresc in continuare…
“Statiile” apar si dispar pe drum…
“Statia 30, 40, 50, 60”…
……………………………
Ma uit pe geam si-mi aduc aminte…
……………………………
Cum a inceput totul ? De unde a inceput ?
De la dorinta mea de schimbare.
Eram curios si voiam sa stiu mai multe de la viata dar îmi era frica de necunoscut si de “calatorie”.
As fi putut sa raman linistit în zona de confort pt ca aveam de toate, chiar si televizor. ☺
Si totusi simteam ca mai este ceva ce ma asteapta, ceva ce ma cheama mai presus de puterea mintii mele, mai presus de a putea fi explicat, catalogat si etichetat cum ii place mintii noastre s-o faca.
Si am pasit în” gara” unui “nou început”, temator, precaut si curios.
Dupa o vreme au început sa soseasca tot felul de ” trenuri”.
Care-o fi al meu, pe care sa-l iau?
Daca nu e “ trenul” bun ?
Daca ma va duce într-o directie gresita ?
Mintea era la butoane si lucra din greu. Era sefa .
Dar dupa o vreme am spus: STOP !
Si am coborat în inima si mi-am zis ca voi lua” trenul” pe care am sa simt cu inima ca este cel mai potrivit sa il iau.
Apoi m-am linistit si am devenit încrezator.
Si-a venit si “trenul” meu si pe el scria: “CUNOASTE- TE PE TINE INSUTI” !.
M-am urcat in el si a pornit !
La început eram nerabdator.
Voiam sa ajung cat mai repede la “statia” urmatoare si apoi la urmatoarea si nu vedeam nimic din frumusetea “drumului”.
Mi-am dat apoi seama ca poate frumusetea calatoriei este mai importanta decat destinatia, sau cel putin la fel de importanta .
Si atunci am început sa vad si sa simt soarele cu lumina lui, stelele de pe cer cu stralucirea lor.
Sa vad scanteia divina din mine si din cei de langa mine.
Sa nu mai stau posac pe locul meu, sa vorbesc, sa comunic, sa nu imi fie frica ca am sa ma fac de ras.
Si-am primit aceleasi lucruri înapoi: multa bunavointa, rabdare si povesti valoroase despre “calatoriile” celorlalti.
Am învatat sa împartasesc si sa ma deschid.
……………………………………………..
Stau si privesc pe geam si ma gandesc…
In viata poti dormii si visa la ce ai putea face si atat, sau poti sa DEVII VISUL CARE IL VISEZI !
…………………………………………….
Puteam fi si acum in “gara”… pe o banca… întrebandu-ma care “tren” este cel mai potrivit…
Nehotarat, trist si blazat, uitandu-ma la “calatorii” care vin si pleaca…si poate cu regretul ca nu am incercat si eu…
Si acele ceasornicului din “gara” se învart, timpul trece, orele trec, doar eu stau…si astept. Ce astept ? De la cine astept ?
Am invatat în aceste “calatorii” sa nu “cobor” între statii si daca am început un lucru sa-l termin, sa fiu consecvent în primul rand cu mine însumi.
Si am mai învatat sa “nu sar din tren în timpul mersului”, sa nu abandonez, pentru ca “lucrurile” se întampla, chiar daca nu întotdeauna cum vrem noi si cand vrem noi.
…………………………………..
Acum, cand ajung la “destinatia” dorita, ma bucur pentru curaj, pentru perseverenta, pentru rezultate, pentru ca am ajuns unde am dorit eu sa ajung.
Ma felicit ca i-am acceptat si pe cei care au ras de mine si nu au crezut in mine, si pe ceilalti care m-au incurajat si sustinut desi uni dintre ei nici macar nu ma cunosteau. Si le multumesc tuturor pentru lectiile valoroase pe care mi le-au dat.
………………………….
Acum privesc pe “geam”, si “vad” visurile mele si ale altora ca mine, împlinite sau în curs de împlinire, si ma bucur.
Da, ma bucur sa vad multa lumina si iubire.
Multi oameni minunati care zambesc si se bucura de aceste lucruri minunate, la care poate visezi si TU.
Si pe care le-au gasit dupa un drum mai lung sau mai scurt, depinde ce “tren” AU ALES.
Poti face si tu “calatoria” asta. O “ calatorie” spre tine insuti !
Doar ca trebuie SA TE HOTARASTI si apoi SA ALEGI trenul care ti se potriveste.
Drum bun in noua ta viata spre noul tau eu.
