Mă numesc Adrian și Ioan, sunt bărbat și am și eu ca toată lumea emoții, trăiri, sentimente, gânduri și lacrimi.
Până aici toate bune și frumoase.
Dar mai departe vine întrebarea cum gestionez aceste trăiri și emoții ?
Pentru ca la un moment dat, simt ca sunt multe si se tot aduna.
Simt că am umplut toate “încăperile” sufletului si ele vin în continuare.
Mă simt ca într-o casă imbacsita cu tot felul de lucruri folositoare și nefolositoare, puse una peste alta pentru că nu mai este loc.
Mă sufoc !
Nu mai pot!
Nu mai vreau!
Ce să fac ? Tata îmi spunea când eram mic să nu mă smiorcăi ca o fată.
La școală băieții radeau de colegi lor blegi, tantalai si tocilari.
Mai târziu am auzit că numai cine da din coate și e bărbat, se descurcă în viață.
Și bărbații trebuie sa fie puternici, îndrăzneți și cu tupeu, pentru că femeilor asta le place.
Si eu ce să fac dacă îmi vine să plâng și să urlu în gura mare?
Daca nu mai pot așa ?
Daca nu mai vreau asa ?
Să “sting” aceste emoții cu niște sticle de bere sau de vin ?
Să bag niște pachete zilnice de țigări ca să mai “afum” interiorul ?
Să mă arunc dintr-o relație în alta, ca sa imi distrag atenția ?
Să plec în lumea larga și să-mi caut fericirea ?
Să muncesc 24 din 24, ca să uit de toate aceste lucruri care nu imi dau pace?
Sa… sa… sa… pana intr-o zi cand citesc o statistica a OMS că bărbații trăiesc cu șapte ani mai puțin ca femeile.
Gata ! Stop ! M-am hotărât ! Vreau să mă schimb !
Vreau și eu încă șapte ani in plus la viața mea.
Cu ce sa încep ?
POI INCEP CU CURATENIA GENERALA !!! Scot tot din “casa sufletului”: emoții toxice, traume, suferințe vechi și noi, convingeri limitative…
Pe unele le “reciclez”, pe altele le “ard” într-un foc purificator dupa ce le-am multumit, pe câteva le “recondiționez”, pe altele le pastrez.
Și mi-am luat si o carte scrisă , de cine credeți ,de o femeie:
“Cum să-ți redecorezi casa sufletului tău”…
Atenție bărbați : e bine să mai tragem cu ochiul la “concurență”.
Si vad ca e de muncă frate !
De câțiva ani tot “curat”, “spăl”, “dau cu mopul”, scot “saci de gunoi” și încă mai am de lucru. Ce aduna omul intr-o viata. ☹
Ma mir cum am rezistat până acum în “mediul ăsta toxic”.
Dar de la o vreme începe să se vadă SCHIMBAREA.
“Casa mea interioara” este acum curata, proaspăt renovata, luminoasă și cu “geamuri” multe si mari, care imi dau o alta “perspectiva”.
Si lumea începe sa se îngrijoreze si ma intreaba ce am pățit de zâmbesc tot timpul si am chef de viata.
Acum sunt foarte atent la ce “bag” înăuntru.
Totul trebuie să fie “de calitate”.
“Verific” atent ca să-mi fie de folos orice lucru.
Returnez “cadourile” care nu imi plac.
Si încep să mă simt bine in “casa mea”, sa ma simt bine eu cu mine.
Am spatiul vital protejat si în regulă.
Am un sentiment de bucurie și de mulțumire sufletească că am făcut ce trebuia să fac. Si sunt mandru de asta.
Intrebarea mea de final este:
De ce ai așteptat bărbate atâta vreme și atâția ani ?
Si ca să fiu sincer nici acum nu mi-am răspuns la întrebarea asta. ☺
Tu cum stai frate cu “casa sufletului tau” ? Când pui de o “curățenie generala” ? Când ? Ca nu te aud prea bine….Acum ? Bravo ție ! Felicitări ! Sa sti ca ai curaj ! Poi atunci spor la treabă !
