SCAPA DE VINOVATIA DE A TE PUNE PE PRIMUL PLAN

Astăzi, mi-am propus, sa va relatez cateva aspecte privind propria lupta cu manipularea.  Multi ani am avut sentimentul ca lupt cu demonii…..  20 de ani, m-am straduit sa schimb felul de a fi, si de a ma manipula, a celei ce mi-a dat viata, dar totul a fost in zadar. Daca nu am reusit pana acum, ma tem ca nu voi reusi niciodata de aici incolo. Trist este ca nici nu a constientizat cat de periculos manipuleaza. Ce am facut insa eu,  pentru mine?  Am devenit din ce in ce mai puternica, increzatoare, hotarata, sigura pe mine si pe ceea ce vreau in viata.

Toata copilaria am crescut cu sentimentul vinovatiei pentru ceea ce se întâmpla in jurul meu, am avut o incredere in sine discutabila, si credinta ca nu voi intemeia niciodata o familie, pentru ca sunt ”dificila” si ”ciudata”, si sigur e un ”blestem” care ma impiedica sa ma casatoresc sau sa raman mai mult timp intr-o relatie . Astea erau idei inoculate din familie….care inca mai au ecou in fiinta mea.                                                                                                              

Nu am uitat vorbe precum:”din cauza ta ma cert cu taica-tu, ca iti iau apararea; din cauza ta am spart paharul, ca m-ai enervat; ….din cauza ta imi este rau, ca esti capoasa si nu ma asculti ……nu esti buna de nimic…….nu purta fusta scurta, ca ai picioarele subtiri si fug barbatii de tine daca te vad asa”…. Mi-au trebuit ani, ca toate aceste cuvinte sa nu ma mai influenteze. N-am inteles niciodata de ce mama imi spunea toate astea.

Cand aveam 7 ani, parintii mei au divortat si la scurt timp mama s-a recasatorit. Drept urmare, clasa a treia si a patra am facut-o la bunici, la tara, unde am devenit o scolarita model… iar in clasa a cincea mama si sotul ei, m-au luat sa locuiesc cu ei. Desi mi-a fost greu sa accept alt barbat in viata mamei, nu le-am dat motive de suparare. Invatam bine, eram harnica si ascultatoare, cuviincioasa si ….disciplinata. E adevarat ca mama nu prea se interesa de situatia mea scolara si nu avea timp sa vina la sedinte. Era ocupata cu munca, si stia ca nu ii fac probleme. Mai degraba tatal meu vitreg se interesa de mine si ii transmitea mamei ce era de transmis. Tin minte ca ea a venit la scoala de vreo doua – trei ori, in 4 ani……nici nu-mi cunostea toti profesorii.

Timpul a trecut, se apropia admiterea la facultate, si in ultimii ani de liceu am decis ca vreau sa urmez facultatea de psihologie, la Iasi. Cand sa ma pregatesc pentru admitere, mama a inceput sa-mi impuna sa dau la drept…..sau la alta facultate, aleasa de ea. Imi amintesc cum imi ascundea caietele de filosofie si de biologie….si cat de greu le gaseam. Era o adevarata tortura….pentru ca eu stiam ce vreau si ma simteam obligata sa fac altceva. Pana la urma am cedat si am dat la Drept, la o facultate privata. Am urmat apoi o cariera universitara la facultatea unde am terminat. Timp de 14 ani…am investit mult timp, bani si energie, in cursuri, articole, conferinte, carti,  in pregatirea postuniversitara, doctorat (la care am fost nevoita sa renunt in ultimul an din pacate), s.a.m.d. Nu contest ca mi-a placut cariera universitara. Am intalnit oameni de valoare de la care am invatat meserie, si mi-au servit drept modele.

Visul meu insa era sa am propriul cabinet de consiliere,….sa-i ajut pe oameni sa se dezvolte si sa-si ia viata in propriile maini, urmandu-si visurile, sa fiu speaker motivational  si trainer de impact. Mi-am dorit sa fac si cercetare, pentru a gasi metode potrivite de dezvoltare personala si spirituala in contextul noilor provocari sociale, si sa scriu. Mereu insa simteam ca sunt dusa intr-o alta directie…..si nu mai am timp pentru visurile mele.

Pe la 24 de ani am descoperit cartea ”Manipulatorii sunt printre noi”, scrisa de Isabelle Nazare Aga, si atunci am decis sa-mi iau puterea inapoi. Sunt aproape 20 de ani de cand tot fac acest lucru…Primul pas a fost sa spun NU, atunci cand simteam ca nu vreau sa fac un lucru. Am invatat sa ma pun pe mine pe primul loc.…Am decis ca am dreptul sa fac ceea ce consider eu potrivit, cu banii pe care ii castig…cu timpul meu, cu energia mea…cu viata mea.

Mi-am ajutat familia de multe ori….dar am realizat ca la un moment dat am facut acest lucru, in defavoarea mea……

Cand m-am focusat pe mine, am sfarsit prin a fi criticata, etichetata ca fiind o ” egoista….. buna de nimic” etc.

Intr-o zi am explodat….am spus lucrurilor pe nume….am refuzat sa mai investesc banii si energia mea, in nevoile altora in timp ce eu ma privam de bucuriile vietii….Am spus clar, ca nu am nici o vina pentru boala, insuccesul ori lipsurile altora si ca refuz sa mi le asum.

Cand a vazut ca sunt pe pozitie, s-a ajuns la accese de isterie, furie,  la amenintari : ”fara mine te manâncă câinii,  o să ajungi pe drumuri”. A fost o adevarata lupta….Santajul emotional …imi activa toate butoanele sensibile…. Am luptat cu temeri, cu reprosuri, cu credinte si convingeri toxice inoculate din copilarie.  Am decis insa,  sa devin o varianta mai buna a mea, apreciind tot ce a facut bun pentru mine ce dragi…si lasand deoparte momentele in care mi-am simtit  viata controlata si manipulata. Cu siguranta, au fost si momente in care familia mi-a fost alaturi….desi nu intotdeauna m-a inteles.

Coachingul si dezvoltarea personala, mi-au oferit mijloacele si energia prin care sa-mi iau puterea personala inapoi….pas cu pas. M-au ajutat sa am mai multa claritate in gandire si in decizii…sa tiu ce vreau, si sa nu ma mai las influentata ori santajata emotional… facand jocul altora. Ca toti oamenii, inca mai am puncte vulnerabile si ”butoane sensibile” dar am devenit capabila sa trec mai usor prin situatii limita si sa pornesc de la zero de cate ori e cazul….

Am retinut trei lucruri importante, care m-au ajutat sa-mi iau puterea inapoi fara sa ma simt vinovata:

  1. EU, sunt cea mai importanta persoana din viata mea, de aceea nevoile mele au prioritate;
  2. Nu trebuie sa  ma simt vinovata cand spun ”NU” altora, daca consider necesar sa-mi spun ”DA” mie insami;
  3. Nimeni nu ma poate influenta negativ, daca am incredere in MINE, si stiu foarte bine ce-mi doresc si ce vreau sa fac cu viata mea.

 

Pentru cei ce aveti copii, va sugerez sa fiti foarte atenti la nevoile si visurile lor, dar mai ales la cuvinte. Vor creste cu toate astea….Ei au nevoie sa se simta liberi, iubiti si sprijiniti…nu manipulati –  asa cum noi avem nevoie de toate astea, de la proprii parinti. Reflectati…..!!!

Aida Cimpeanu on EmailAida Cimpeanu on Facebook
Aida Cimpeanu
Daca vrei sa faci  o schimbare, te astept la o sesiune de coaching cu mine.

E-mail : aida.cimpeanu@academiadecoaching.ro

Tel :  0748 553019/ 0728 651 711

 

Cursuri 2017-2018

Academia de Coaching