Cumparaturile sunt o parte foarte importanta din viata unei femei. Iti cumperi cate ceva practic cand ai nevoie de acel lucru, cand iti place foarte tare, cand esti nemultumita de ceva sau cand esti deprimata sau nefericita.

Cum poate un lucru sa te bucure si sa te consoleze in functie de ceea ce simti pozitiv sau negativ? E foarte profund…

De multe ori, m-am simtit extraordinar cumparandu-mi cate ceva, aveam un entuziasm ca acela al unui copil: ochii straluceau, gura era pana la urechi, aveam un leganat usor al corpului si o admiratie profunda a acelui lucru. Ok, vazut, placut, luat. Dar ce sa vezi? Ajunsa acasa, cumva aveam o stare de disconfort. In capul meu apareau ganduri felurite de genul: “Chiar imi trebuia?” “Prea usor scot banii si ii arunc pe toate nimicurile.”, “As fi putut lua ceva mai util pentru toti din familie”, “Nu ar strica sa incep sa economisesc” etc.

Brusc disparea entuziasmul achizitionarii acelui lucru, aparand sentimente de vinovatie si mustrare. Dar ce se intampla? M-am intrebat de nenumarate ori asta. Nimeni nu-mi reprosa nimic, nu ma certa, dimpotriva sotul meu spune deseori “Daca iti place, iati-l!” Daca nu spunea nimic, tacerea lui era interpretata de mine ca un repros fara sunet. De ce aceasta stare? De ce aceste ganduri? Doar muncesc, chiar si extrajob, merit, ma bucura… Si totusi… Undeva… Candva…

Cand aveam cativa anisori, mama imi cumpara cate un lucrusor, mai mult sau mai putin necesar, in functie de cat permitea bugetul modest al unei familii modeste intr-o epoca comunista, in care ziua de salariu era ceva Uau!

Incantarea si bucuria erau de proportii uriase. Atat de fericita eram, incat imi venea sa-mi strig bucuria tuturor. Probabil si datorita momentului petrecut cu mama mea, care pe atunci era foarte, foarte ocupata (serviciu la tura, liceul economic la seral, toate treburile casnice, ma avea pe mine mica si incerca sa fie si o sotie buna).

Deci voiam sa impartasesc tuturor bucuria mea. In primul rand tatalui meu, pe care il iubeam. Si stiam ca si el ma iubeste. Dar cand ii aratam ceea ce mi se cumparase, fie ca era o papusica, un papitoi de plus sau vreun articol de imbracaminte sau altceva, se indrepta incruntat catre mama si incepea sa strige la ea ca e nechibzuita cu banii, de ce mi-a luat, nu imi trebuia neaparat, ca face numai ce o taie capul. Apoi vocea ei umila care zicea ca “e copil si ea”, “ii place sa aiba cum au si alti copii”, “doar pe ea o avem”, “uite ce bucuroasa e”. Apoi vocea lui o acoperea pe a ei, iar ea nu mai zicea nimic.

Iar eu ma retrageam plangand ca tata facea asa. El care se juca cu mine, asculta tot ce debitam la varsta aceea, ma tinea pe genunchi cand facea rebus sau citea ziarul, iar eu coloram ceva, imi citea “scrisul” la filme, iesea cu mine la plimbare, chiar imi lua apararea cand mama ma certa uneori. El care era mecanic de locomotiva si conducea un tren. Deci clar, eu eram de vina ca mama era certata si el era asa. Eu eram de vina ca aveam acel ceva, in timp ce el nu avusese cand era copil, caci plecase la 14 ani de acasa la scoala profesionala, descult, razbind foarte greu in viata.

Si ca totul sa fie “bine”, am inceput amandoua sa-i ascundem “cumparaturile”. Nu prea avea spirit de observatie si totul era ok. Apoi, pe masura ce am crescut, el nu prea mai avea nimic de zis. Dar totusi ma simteam vinovata cand imi cumparam ceva.

Am constientizat apoi ca actiunea de a cumpara ceva pentru mine era asemanatoare cu un moment neplacut, chiar dureros din copilarie. Adica, in limbaj de analiza tranzactionala, era o banda de cauciuc care ma tragea inapoi spre situatia aceea de demult.

Acum am inteles scenariul si reusesc sa ma eliberez de trasul inapoi, catre vechile scene, sa ma bucur de ceea ce am si de ceea ce imi doresc aici si acum, din starea mea de Adult.

Adriana Nicoleta Zamfir

Zamfir Adriana on Email
Adriana Zamfir
Daca doriti sa lucram impreuna, ma puteti contacta:

Date de contact: adriana.zamfir@academiadecoaching.ro sau +40722338411 (Romania)

Adriana Zamfir

Zamfir Adriana

Daca doriti sa lucram impreuna, ma puteti contacta: Date de contact: adriana.zamfir@academiadecoaching.ro sau +40722338411 (Romania)