Situatia de atunci: parintii tai se certau, in casa plutea o atmosfera de tensiune si comportamentele pasiv agresiv erau la ele “acasa”. Tu, copil fiind, ai inteles ca e mai bine sa taci din gura, sa stai cuminte si sa nu deranjezi prin prezenta sau faptele tale. Asa incat te faceai “invizibil” in aceste momente.
Situatia de acum: te certi cu partenerul de viata, esti furios/oasa, lucrurile nu au iesit cum iti doreai, poate esti chiar invinuit/a pentru ca nu au iesit din cauza ta, resentimentele stranse de.a lungul timpului ies la suprafata si te controlezi cat poti de mult insa fix in acele momente, copilul vrea cu ardoare ceva de la tine si incepe sa planga zgomotos langa tine, strigand si adaugand si mai multa tensiune momentului.

Dintr-o data izbucnesti, tipi si astfel reversi toata tensiunea stransa din conflictul cu partenerul, asupra copilului de astazi, care spre deosebire de copilul de ieri( adica tu in perioada copilariei tale) nu a inteles ca ar trebui sa fie invizibil in astfel de momente si sa nu deranjeze cu prezenta lui..si aici si acum s.a implinit profetia ce poarta numele de “eu nu o sa fac niciodata ce au facut parintii mei cu mine”..

    Iar in aceste momente, te afli la o rascruce de alegeri:

  1. Ramai un parinte inconstient ce isi pedepseste fara sa realizeze copilul prin propriile rani netratate din copilaria sa, si astfel duci ” blestemul” mai departe, ranindu-ti copilul in aceleasi feluri in care ai fost ranit si tu..


SAU

  1. Alegi sa fii cat mai constient de reactiile tale, te analizezi si intelegi de unde iti vin, te privesti si iti vindeci  ranile copilului interior, inveti sa devii un parinte iubitor pentru tine si pentru copilul tau exterior. Devii un parinte constient si alegi sa schimbi scenariul de viata al tau si al celelalte generatii de dupa tine, intelegand responsabilitatea pe care o ai pentru ce oferi copilului tau si ca acestea se dau mai departe pe lant transgenerational.
  2. Iti ceri iertare verbal cu voce tare de la copilul tau pentru reactia avuta si pentru ca l-ai folosit pe post de “hartie igienica” pentru tensiuni care nu ii apartin si nu au legatura cu el, pentru ca poate l-ai speriat cand ai tipat.

Tu si partenerul renuntati treptat si constient la comportamentele pasiv-agresive,deveniti si va comportati ca doi adulti din punct de vedere emotional si comunicati deschis problemele aparute.

Viata nu are timp sa fie plictisitoare cand devii constient. 


Sa ne deschidem larg Ochii Mintii si ai Sufletului si sa incepem sa descifram ce se afla in spatele reactiilor, comportamentelor,cuvintelor,alegerilor,deciziilor noastre.

Catalina Olteanu