Trebuie sa vedem mereu ceea ce ni se intampla in viata din ambele perspective, ale asa zisului bine si ale asa zisului rau. Ne simtim sustinuti cand experimentam bine si ne spunem ca avem noroc sau ne simtim provocati cand experimentam rau si il privim atunci ca pe …ghinion.

Sustinerea si provocarea  se afla, chiar daca realizam sau nu, in echilibru. Una creaza dependenta, cealalta ne pastreaza independenta.

Ne dorim mai mult sa fim sustinuti, dar fara provocari nu avem cum sa evoluam. Provocarile ne fac intotdeauna sa cautam, sa intelegem, sa ne cunoastem pe noi si pe ceilalti. Iar atunci cand o facem este nevoie de putere pentru a accepta ceea ce gasim in noi, ceea ce gasim in ceilalti din perspectiva noastra.

Acceptarea incepe cu noi, pentru ca atunci cand ne vom accepta pe noi acceptarea celorlalti va veni usor. Si asta e nevoie s-o facem domol, cu pasi mici, cu intelegere, cu iubire. De aici si acel ,,Iubeste-i pe ceilalti asa cum te iubesti pe tine”… parafrazand, acceptandu-te pe tine asa cum esti, cum vei descoperii ca esti ii vei accepta si pe ceilalti asa cum sunt si nu asa cum ai vrea tu sa fie.

Cand este vorba de noi este nevoie:

  • Sa acceptam ca putem gresii. De cele mai multe ori avem sentimentul greselii atunci cand  mai tarziu, in ecuatie intervin alte necunoscute decat cele pe care le aveam la momentul deciziei, asa zis gresite. Trebuie sa fim intelegatori cu noi. Decizia pe care am luat-o a fost cea mai buna la momentul respectiv pentru noi;
  • Sa acceptam ca nu ne ridicam mereu la nivelul asteptarilor noastre sau a celorlalti. Chiar si atunci cand o facem tot nu vom fii destul de buni pentru toata lumea, iar de multe ori nu suntem, destul de buni pentru noi. Asa credem. Ne-am invatat sa ne punem stacheta prea sus neintelegand ca nu toti am venit aici pentru performanata, asa cum suntem invatati sa credem. Auzim de mici asta: Hai ca poti! Poti mai mult!…da asa este, Putem! Cu diferenta ca noi decidem ce ne dorim sa putem…   
  • Sa acceptam ca ceea ce ne face bucurosi, plini de entuziasm pe noi nu este neaparat ceva oau…pentru fiecare succesul are un alt nume.

Si am ajuns incet, incet pentru ca lucrurile se intrepatrund la :

Cand este vorba despre ceilalti

  • Sa acceptam ca nu poti sa dai daca nu ti se cere si sa astepti apoi recunostinta. Am invatat asta si de la fiica mea. Avem poate nu toti acea perspectiva legata de moralitate, bun simt ca daca tu faci un asa zis bine celalalt trebuie sa fie recunoscator;
  • Sa acceptam ca nu tot ce consideram bun pentru noi este bun si pentru ceilalti, nu tot ceea ce este important pentru noi este si pentru ceilalti;
  • Sa acceptam ca suntem unici si avem perspective diferite pentru ca avem experiente diferite;
  • Sa acceptam ca si ceilalti pot gresii din perspectiva noastra dar nu si dintr-a lor si ca alegerile celorlalti sunt cele mai bune din perspectiva lor la acel moment;
  • Sa acceptam ca este nevoie sa-i respecti pe ceilalti daca vrei sa fii respectat;
  • Sa acceptam ca fiecare isi are rolul lui, scopul lui si niciunul nu este mai important decat altul. Fiecare isi are rolul principal in piesa lui si secundar in al altuia, dar si invers.

 

  Lumina si Iubire e ceea ce suntem.               

                                           

                            Acceptarea e cheia pentru a atinge fericirea!  

Sorana Brucar
Categorii: Resurse gratuite